Munții Apuseni și Parcul Național Djerdap
asigurăm conectivitatea în Carpații de Sud-Vest
Munții Carpați
- zona de acțiune a proiectului ConnectGREEN
Lanțul carpatic reprezintă una dintre cele mai puțin fragmentate zone din Europa. Acești munți adăpostesc valori naturale de o deosebită frumusețe și valoare naturală, și oferă adpăpst pentru o treime din carnivorele Europei. O amenințare majoră pentru conservarea biodiversității unice a Carpaților este fragmentarea peisajului, cauzată de modernizarea rapidă a regiunii (ex. construirea de autostrăzi și de infrastructură de agrement, dezvoltarea urbană). Habitatele odinioară bine conectate s-au deterioriat până au ajuns insule izolate. Acest fenomen a dus la dispariția habitatelor favorabile faunei sălbatice, la fragmentarea peisajelor, la moartea animalelor accidentate când au traversat șoselele, la poluare fonică și luminoasă. Pe termen lung, aceste schimbări pot deveni fatale pentru populațiile de faună sălbatică, limitându-le deplasarea și schimbul de gene între (sub)populațiile speciilor.
Proiectul ConnectGREEN își propune să contribuie la menținerea și îmbunătățirea conectivității ecologice între habitate naturale, în special între siturile Natura 2000 și alte arii naturale protejate de relevanță transnațională din ecoregiunea carpatică, mai exact din Republica Cehă, Ungaria, România, Slovacia și Serbia.
Munții Apuseni, Carpații de Sud-Vest și Parcul Național Djerdap
Cea de-a doua zonă pilot se întinde peste sud-vestul României de la Munții Apuseni în nord, de-a lungul arcului Carpatic peste graniță până în Serbia.Zoan este un bastion regional de diversitate și, în consecință, se mândrește cu un număr mare de parcuri naționale, arii protejate și situri Natura 2000. Segmentul românesc al zonei pilot are cea mai mare concentrare de parcuri naționale din întreaga țară. Chiar și zonele nedesemnate care nu beneficiază de un regin de protecție specific prezintă nivele de biodiversitate demne de statutul de parc național în alte regiuni din Serbia sau România. Peste Dunăre, în Serbia, se află Parcul Național Djerdap, acoperind circa 63786 hectare. Este singura zonă din Serbia care face parte din Convenția Carpaților. Toate cele trei carnivore europene mari - ursul, lupul și râsul, pot fi găsite în zona de proiect.
(c) C. R. Papp
Regiunea este, totuși, și centrul mai multor proiecte mari de infrastructură care amenință să perturbe rutele de migrație ale animalelor între zonele individuale de habitat de bază amenințând, astfel, conectivitatea ecologică dintre Carpații de Sud și restul lanțurilor muntoase din nord.
Munca de teren în sud-vestul României și Serbia
Pe parcursul ConnectGREEN, au fost monitorizate 180 de situri în Munții Apuseni pe o perioadă de câteva luni, cu ajutorul a peste 20 de camere pentru fauna sălbatică. În secțiunea Carpaților de sud-vest a zonei pilot, echipa a folosit și un set de peste 20 de camere pentru monitorizarea unor puncte specifice. Camerele au fost lăsate în fiecare loc minim două săptămâni, timp în care au fost înregistrate toate animalele care trec.Aceste situri de monitorizare acoperă toate zonele îngustate care au fost identificate anterior de o echipă printr-o modelare a conectivității ecologice în Carpați. În Parcul Național Djerdap, au fost instalate 14 camere în 3 zone critice și au fost lăsate acolo timp de câteva luni.
Doar în secțiunea din Apuseni a zonei pilot, capcanele camerei au surprins un urs în trecere de 58 de ori, în timp ce un lup a fost văzut de 32 de ori. Mai la sud, de-a lungul Carpaților, camerele au surprins lupi de 12 ori, precum si 5 urși. Aceste rezultate confirmă faptul că multe dintre coridoarele identificate sunt utilizate activ de fauna sălbatică, chiar și cele care se află în imediata apropiere a autostrăzii. Echipa de teren a fost, de asemenea, reconfortată să descopere că mai multe dintre ecoductele construite în zonă în ultimii ani au fost acceptate de fauna locală. În Parcul Național Djerdap, camerele pentru fauna sălbatică au înregistrat o dată un urs în trecere, un râs de 2 ori și lupi de 140 de ori.
Toate pânzele sus
În paralel cu munca de teren, proiectul s-a concentrat să implice toate părțile interesate într-un dialog continuu menit să asigure susținerea pentru protejarea acestor habitate valoroase. Deși s-au înregistrat progrese semnificative (cum ar fi modelarea, cartografierea și verificarea unui mare număr de coridoare), echipa de proiect a constatat și că există încă o percepție negativă asupra ONG-urilor în rândul comunităților locale și că pregătirea profesională a personalului acestora este uneori pusă sub semnul întrebării. În prima etapă a proiectului a fost organizată o întâlnire la Belgrad (1 februarie 2019) cu scopul de a le prezenta celor 36 de participanți din diferite domenii de activitate principalele scopuri și provocări legate de conservarea conectivității ecologice. O întâlnire similară organizată pe 21 iulie 2021 la Colțești, județ Alba, România, a adus împreună 26 reprezentanți ai autorităților locale, autorităților de mediu, asociațiilor de vânătoare, fermieri și parlamentari din 9 județe.
După ce le-au creionat o imagine de ansamblu asupra proiectului, echipa ConnectGREEN le-a prezentat principalele amenințări pentru conectivitatea ecologică din zonă:
» Dezvoltarea infrastructurii
» Fragmentarea habitatlui
» Dezvoltarea zonelor locuite.
Participanții au căutat să identifice și să dezbată măsuri legate de cum să abordeze aceste amenințări și să rafineze abordările pentru a fi adaptate contextului particular al siturilor critice identificate prin prisma cartografierii punctelor fierbinți pentru conectivitatea ecologică.
Ce urmează?
Zona pilot are nivele uimitoare de biodiversitate și zone ample de natură sălbatică ce joacă rolul de zone nucleu de habitat pentru populațiile de carnivore mari din regiune. Monitorizarea făcută în cadrul proiectului ConnectGREEN a confirmat că rutele de migrație ale animalelor între aceste zone nucleu rămân în mare parte intacte și, astfel, satisfac nevoile teritoriale și permit un schimb genetic sănătos între populațiile locale. Pentru a susține acest fapt pe termen lung, echipa ConnectGREEN face un apel pentru a se realiza o planificare teritorială prietenoasă cu mediul și care recunoaște și păstrează conectivitatea ecologică: o rețea de coridoare trebuie să fie desemnată de stat, urmând o metodologie adoptată oficial și aceste zone trebuie gestionate și protejate corespunzător. Aceasta presupune ca rețeaua să fie luată în calcul în planurile de management din silvicultură, din domeniul vânătorii și ale ariilor naturale protejate, iar actorii din aceste domenii să-și coordoneze eforturile. Proiectele de infrastructură planificate și existente care traversează aceste zone trebuie să implementeze măsuri de atenuare și funcționalitatea acestei infrastructuri verzi precum și a coridoarelor trebuie să fie monitorizată continuu în timp. În cele din urmă, ar trebui să fie promovate măsurile care susțin coexistența pașnică cu carnivorele mari, începând cu conștientizarea localnicilor și turiștilor și până la folosirea de câini de pază specializați și garduri electrice în zonele critice
(c) R. Staník
